 Click pentru a mări
|
Romanian engineer
„Ştiam că va ţine!" — acesta a fost răspunsul pe care marele inginer Angliei Saligny l-a dat unui tînăr care se apropiase de el după spectaculoasa probă făcută la 14 septembrie 1895 podului de la Cernavoda: 15 locomotive grele trecuseră atunci duduind peste maiestuoasa construcţie metalică, fără să se producă cea mai mică defecţiune. Tînărul voise să ştie ce ar fi zis şi făcut Saligny ... dacă podul s-ar fi năruit, iar răspunsul calm al acestuia ilustra încrederea deplină pe care inginerul o avea în calculele sale, în soluţiile îndrăzneţe preconizate, în proiectul şi construcţia sa temerară.
Figură inginerească proeminentă a secolului trecut şi a primelor două decenii ale veacului nostru, Anghel Saligny a avut o activitate bogată, de peste 40 de ani, marcînd în mod crucial dezvoltarea tehnicii construcţiilor în ţara noastră.Născut în comuna Şerbăneşti (jud. Galaţi),în condiţiile dramatice ale unei mari inundaţii, Anghel Saligny a urmat gimnaziul la Focşani şi liceul la Potsdam, după care s-a înscris la Universitatea din Berlin, unde a urmat iniţial astronomia. Atras însă de ştiinţa inginerului constructor, care, în acea perioadă luase un mare avînt, a trecut în anul 1871 la cunoscuta Şcoală Politehnică de la Berlin — Charlottenburg, pe care a absolvit-o cu succes, devenind inginer constructor la numai 20 de ani, în 1874. Reîntors în ţară intră, ca inginer, de la 1 ianuarie 1876, la Serviciul de Poduri şi Şosele — chiar în ajunul războiului nostru de independenţă. în acea perioadă de consolidare a tînărului stat format din unirea celor două principate, acesta nu dispunea de un corp tehnic corespunzător (la constituirea căruia Saîigny avea să aducă o însemnată contribuţie), astfel încît numeroase lucrări tehnice erau executate prin concesionari străini. O lucrare importantă era construirea căii ferate Ploieşti—Predeal, care urmărea să deschidă o legătură rapidă între capitala ţării şi Braşov, în locul vechii căi ocolite prin Bran. Concesionarea acestei construcţii unei firme străine a necesitat desemnarea unor persoane calificate din partea administraţiei de stat, care să urmărească execuţia. Tinerilor ingineri Anghel Saligny şi Elie Radu le-a revenit această sarcină Ulterior, îl găsim pe Anghel Saligny proiectînd şi construind podurile necesare pe linia Adjud—Tg. Ocna, printre care şi primele noastre poduri combinate de şosea şi cale ferată, de asemenea pe linia Bîrlad—Vaslui. Cel dintai mare pod proiectat de Saligny, pe cînd avea numai 28 de ani, a fost cel de la Cosmeşti, peste Şiret, pod dublu de şosea şi cale ferată de 430 metri lungime, lucrare ce 1-a consacrat ca un remarcabil constructor de poduri. Tot el a executat tunelul din valea Mostiştei.In 1884, Saligny era însărcinat cu studiul şi construcţia docurilor şi antrepozitelor din porturile Galaţi şi Brăila, terminate în 1889, care pot fi văzute şi astăzi. Realizează aici o premieră tehnică, fiind vorba de cele dintîi lucrări de acest fel din lume înălţate din elemente de beton armat prefabricat.Fără îndoială, principala operă tehnică a lui Saligny este însă podul de peste Dunăre de la Cernavoda — în cadrul marelui complex feroviar Feteşti—Cernavoda. Proiectul său, din anul 1888. aducea două mari inovaţii: sistemul nou de grinzi cu console, pentru suprastructura podului şi, ca material nou de construcţii, oţelul moale — în locul fierului pudlat, utilizat anterior la tablierele de poduri. A trebuit să ducă o luptă îndîrjitâ cu tehnicienii rutinieri pentru a impune acceptarea acestor două inovaţii. Dar construcţia podului de la Cernavoda i-a stabilit, pi-nă la urmă, pe bună dreptate, reputaţia de ilustru constructor de poduri, în acel moment acesta fiind cel mai lung din Europa continentală şi al treilea din lume (avea o deschidere centrală de 190 metri şi alte patru deschideri a 140 metri fiecare). Opera sa este citată în toate tratatele de poduri. Tot Saligny a organizat în mod exemplar construirea de tabliere metalice pentru poduri în cadrul unor ateliere din ţara noastră, a realizat mari dotări inginereşti în portul Constanţa, a proiectat vaste lucrări de îmbunătăţiri funciare, mai ales de irigaţii şi de recuperare a zonelor inundabile. în anul 1894, a fost numit profesor de poduri la Şcoala naţională de poduri si şosele, condusă din anul 1881 de inginerul Gheorghe Duca. în 1897, a devenit membru titular al Academiei Române, conducînd apoi ca preşedinte înaltul for în două rîndurî.Activitatea şi realizările lui Anghel Saligny ilustrează puterea creatoare a poporului nostru, iar astăzi muncitorii, tehnicienii şi inginerii noştri dezvoltă opera sa, ridicînd ştiinţa inginerului constructor pe noi culmi. Matematicianul Gheorghe Ţiţeica îl considera pe drept cuvînt ca „unul din întemeietorii ingineriei româneşti", în timp ce istoricul Nicolae lorga, într-un a din admirabilele sale caracterizări din volumul Oameni cari au fost, arăta că Saligny a reprezentat „unul din corifeii unei generaţii spornice, a mănunchiului de creatori căruia-i datorăm atîta din ce are şi din ce poate astăzi ţara".
|
| |
|
|
ortografie alternativă:
Saligny, Anghel
|
| |
|
|
|
Curriculum vitae
|
|
|
* 1854
|
Serbanesti, Galati, Romania
|
nǎscut
|
|
† 1925
|
Bucuresti, Romania
|
mort
|
|
|
Newsletter
DMG-Lib
Europeana
