 Click pentru a mări
|
Romanian mathematician
O întîmplare cu tîlc: La un congres ţinut la Cambridge (Anglia), un astronom mai vîrstnic se apropie de un tînăr participant român şi i se adresează prin cuvintele: „Mă bucur că pot să cunosc pe fiul reputatului astronom român Pârvulescu!" De fapt, cel pe care-l avea în faţa sa era chiar Constantin Al. Pârvulescu, dar specialistul britanic nu putuse crede că un savant ale cărui descoperiri făcuseră atîta vîlvă, era atît de tînăr. Cu atît mai mare i-a fost însă surpriza şi bucuria, iar discuţia s-a desfăşurat apoi pe tărîmul ultimelor cuceriri ale ştiinţei astrelor.
S-a numărat printre oamenii de ştiinţă a căror pasiune pentru cunoaştere s-a manifestat de timpuriu. Născut la Ploieşti, a urmat studiile elementare şi secundare în acest oraş, fascinat de scrierile de popularizare astronomice ale lui Victor Anestin şi Camille Flammarion. îşi procură o modestă lunetă şi încă din liceu efectuează primele observaţii asupra cerului, foarte riguroase, pe care le şi publică mai tîrziu în „Orion" — cea dintîi revistă astronomică românească (condusă de V. Anestin). Urmează Secţia de Matematici a Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti, obţinînd licenţa în 1915 şi lucrînd cîtva timp ca stagiar la Observatorul astronomic din Bucureşti şi, de asemenea, ca profesor de liceu la Bucureşti şi Ploieşti.
Cerul a însemnat însă nu numai interesul său pentru astronomie, ci şi pentru aviaţie. In decursul primului război mondial, s-a distins ca aviator-voluntar, observaţiile sale contribuind la istorica biruinţă a românilor de la Mărăşeşti, el fiind citat prin ordin de zi pe întreaga armată.
In anul 1925, şi-a susţinut doctoratul, cu o teză despre roiurile globulare de stele, adesea menţionată în tratatele de specialitate. Ulterior, el desfăşoară o rodnică activitate didactică universitară, conferenţiar şi apoi profesor (1925—1945), la Cernăuţi, Bucureşti, Timişoara şi Cluj. A fost şi membru al Uniunii Astronomice Internaţionale, organism care a adoptat o serie de propuneri ale sale, de pildă pentru unificarea polului galactic în calculele de astronomie stelară şi pentru unificarea hărţilor de distribuţie a obiectelor galactice. Era considerat o autoritate în domeniul studiului roiurilor globulare de stele, metoda sa de evaluare a densităţii stelare a acestora fiind citată şi utilizată în scrierile unor cunoscuţi astronomi, ca W. M. Smart şi E. P. Hubble. Observaţiile sale i-au mai îngăduit descoperirea stelei pitice nr. 1 166 — cel de al treilea corp ceresc de acest fel cunoscut, de o densitate fantastică (de 100 000 de ori superioară densităţii apei). A emis şi ideea pulsaţiei galaxiilor, ulterior dusă mai departe de alţi cercetători. Tot Pârvulescu a publicat în 1937 o interesantă istorie a astronomiei româneşti.
Colegii săi îl preţuiau deopotrivă pentru puterea de muncă şi capacitatea sa, pentru atitudinea lui amabilă şi plină de delicateţe faţă de cei din preajmă, ca şi pentru crezul democratic pe care l-a manifestat întotdeauna. Din nefericire, o boală necruţătoare de inimă l-a secerat la numai 55 de ani. Constantin Pârvulescu rămîne în analele astronomiei ca un cercetător asiduu al Universului, autor al unor ipoteze originale asupra evoluţiei acestuia.
|
| |
|
|
ortografie alternativă:
Parvulescu, Constantin
|
| |
|
|
|
Curriculum vitae
|
|
|
* 1890
|
Ploiesti, Romania
|
nǎscut
|
|
1915
|
Bucureşti, Romania
|
Mathematician
|
|
1925
|
Bucureşti, Romania
|
Ph.D.
|
|
† 1945
|
|
mort
|
|
|
Newsletter
DMG-Lib
Europeana
