 Click pentru a mări
|
Romanian physicist
Demn, discret, modest, de o extremă corectitudine şi de o exactitate care rivaliza cu bătăile orologiului, aşa şi-l aminteau elevii săi pe Constantin Miculescu, întemeietorul şcolii de fizică de la Bucureşti. Fizicianul Cristea Musceleanu, care i-a fost student (şi mai tîrziu coleg în corpul profesoral), povestea că atunci cînd pendula amfiteatrului de la etajul al doilea al Facultăţii de Ştiinţe începea să bată ora unsprezece, era şi momentul cînd se deschidea uşa şi apărea profesorul Miculescu, iar în momentul cînd se auzea a unsprezecea lovitură, el îşi începea lecţia. „Cînd pendula începea să bată ora 12, profesorul spunea ultimele cuvinte de încheiere a cursului din acea zi." Această precizie nu era însă nicidecum o trăsătură exterioară făpturii magistrului.
Aşa cum se va vedea, cele mai însemnate realizări ştiinţifice ale acestui mare savant stau sub semnul aceleiaşi exemplare precizii
Fiul unui ţăran din Crevenicu (judeţul Teleorman), căruia i se dusese vestea de bun gospodar, C. Miculescu a fost învăţat de acasă cu ordinea şi conştiinciozitatea. Elev eminent în şcoala primară, este apoi fruntaş şi la Liceul „Matei Basarab" din Bucureşti (coleg şi prieten cu Gheorghe Marinescu, viitorul ctitor al şcolii româneşti de neurologie). La Facultatea de Ştiinţe, Secţia de Fizică-Matematică, se bucură de aprecierea unor profesori străluciţi, ca Spiru Haret, Alexe Marin, Emanuel Bacaloglu; ultimul l-a sprijinit să obţină o bursă pentru studiul fizicii, într-o împrejurare specială. Tînărul Miculescu era îngrijorat că nu îi va fi atribuită, deoarece urmase ca specialitate matematica, dar bătrînul dascăl l-a liniştit, spunîndu-i: „Cu atît mai bine că eşti un calculator: fizica este o ştiinţă matematică. N-ai teamă, vei merge la Paris. Grăbeşte-te însă să te întorci căci sînt ostenit".
Şi Miculescu, „calculatorul", cum îl botezase maestrul său, pleacă în 1886 în capitala Franţei, iar teza de doctorat (1891), pe care o pregăteşte în Laboratorul de Fizică al Sorbonei, îi pune în valoare atît simţul preciziei matematice, cît şi inventivitatea.
Marele fizician James Prescott Joule, descoperitor multilateral, determinase cel dintîi „echivalentul mecanic al caloriei", o constantă fundamentală pentru fizică şi mai ales pentru termodinamică. Dar determinările lui, ca şi ale altor mari fizicieni, dădeau rezultate imprecise, cu diferenţe de pînă la 20% între ele, de aceea inutilizabile în practică. Miculescu în schimb, realizează un calorimetru de o construcţie originală, cu care măsoară, printr-un procedeu personal, cel mai precis echivalent mecanic al caloriei: J=4,1857, care a putut fi inclus în tabelele internaţionale de constant şi folosit practic. Cînd, în 1950, după aproape şase decenii, Comitetul Internaţional de Măsuri şi Greutăţi a stabilit valoarea definitivă, corectura a afectat doar a patra zecimală (4,1855, în loc de 4,1857). Experienţa celebră a lui Miculescu din 1891 este şi astăzi curent citată nu numai în tratatele de fizică, dar şi în manuale de liceu din toată lumea, multe prezentînd şi schiţa aparatului său.
Revenit în ţară în chiar anul tezei sale, cînd Em. Bacaloglu murise, Constantin Miculescu a fost chemat să-l înlocuiască la catedra de fizică a Universităţii din Bucureşti (devenită de fizică moleculară, optică şi acustică), unde a predat din 1891 şi pînă în 1935, deci 46 de ani, întemeind şcoaia de fizică de la Bucureşti. Fizicianul Eugen Angelescu şi-l aminteşte „înalt, drept, cu o privire ageră. Experienţe minunate, demonstraţii riguroase, expunere impecabilă". Şi aici, în laboratorul universitar, chiar cînd cerinţele culturii naţionale l-au făcut să-şi deplaseze centrul de greutate al activităţii de la cercetare la munca didactică (a predat la mai multe instituţii de învăţămînt superior, a fost inspector general al învăţămîntului etc), lucrările sale ştiinţifice s-au desfăşurat din nou sub semnul sporirii gradului de precizie: a elaborat o metodă pentru măsurarea diametrului interior al tuburilor capilare (foarte înguste), a creat un procedeu foarte exact pentru măsurarea indicelui de refracţie al unui corp solid în formă de prismă cu ajutorul microscopului, a pus !a punct o metodă pentru stabilirea coeficientului de elasticitate a corpurilor printr-o metodă, acustică etc.In anul 1909 este ales, la o reuniune de la Londra, membru în Comitetul Internaţional pentru Stabilirea Constantelor.A fost cel dintîi fizician român care s-a impus pe plan mondial printr-o contribuţie importantă — fundamentală pentru termodinamica modernă. Un premiu al Academiei Române poartă astăzi numele lui, iar bustul său se află în incinta Universităţii din Bucureşti, realizat de sculptorul Cornel Medrea, fiind inaugurat alături de acelea ale lui Mrazec, Spacu, Iorga, Pârvan şi Hasdeu, cu prilejul centenarului înaltului for de învăţămînt.
|
| |
|
|
ortografie alternativă:
Miculescu, Constantin
|
| |
|
|
|
Curriculum vitae
|
|
|
* 1863
|
Crevenicu, Romania
|
nǎscut
|
|
1891
|
Paris
|
Ph.D.
|
|
† 1937
|
|
mort
|
|
|
Newsletter
DMG-Lib
Europeana
