|
Fizician roman
Printre domeniile noi ale fizicii, se numără şi fizica plasmei (aşa cum e denumită această a patra stare a materiei - celelalte fiind stările solidă, lichidă şi gazoasă), adică studiul proprietăţilor pe care le prezintă gazele puternic ionizate. În această ramură modernă a ştiinţei, un deschizător de drumuri a fost fizicianul român Eugen Bădărău. „Secretul marilor descoperiri, mărturisea el în 1967, constă în muncă şi spirit de observaţie, combinate cu simţ al perspectivei şi inteligenţei." După studii făcute în diferite oraşe, secundare şi universitare, devine doctor în fizică în anul 1912, cu o teză privind constanta dielectrică a gazelor şi a amestecurilor de gaze.
Doi ani este asistent în cadrul Institutului de Fizică Experimentală al Universităţii din Pisa (1912-1914), după care, pentru perioada 1915-1918, este asistentul cunoscutului fizician rus A. Ioffe, la Universitatea din Petersburg. Activitatea sa ştiinţifică a continuat un timp în acest oraş, fiind, pe rînd, Director al Institutului de Fizică din Leningrad (1918-1921) şi profesor de optică, apoi de fototehnică, la Universitatea din acelaşi oraş (1921).
Revenind în ţară, îl găsim profesor şi director al Institutului de Fizică din Cernăuţi (1921-1934), iar, pentru o perioadă, decanul Facultăţii de Ştiinţe din Cernăuţi. În 1934 trece ca profesor, succesor al fizicianului Const. Miculescu, la Universitatea din Bucureşti, unde activează tot restul vieţii, ocupînd, în afara funcţiilor didactice, şi funcţii în conducerea Institutului de Fizică al Academiei, ulterior fiind şi directorul Institutului de Fizică din Bucureşti (1956-1970).
Cercetările sale au vizat în special descărcările electrice în gaze rarefiate, încă din anul 1921 iniţiind primele investigaţii din ţara noastră în acest domeniu şi organizînd un adevărat curent de cercetări în această direcţie, numeroşi fizicieni formîndu-se în laboratoarele create şi conduse de E. Bădărău.
A adus contribuţii de notorietate la dezvoltarea fizicii plasmei, îmbinînd în mod armonios studiile experimentale cu cele teoretice. Astfel a fost printre primii oameni de ştiinţă din lume care au dovedit experimental emisia electronică a metalelor bombardate cu ioni pozitivi, a dat o explicaţie originală mecanismului descărcărilor electrice luminiscente. A determinat coeficientul de ionizare în gaze mono- şi poliatomice, a studiat potenţialele explozive, lămpile cu catod rece etc. In mod firesc, cercetările sale experimentale l-au condus la inventarea unor noi instrumente de măsură, cu posibilităţi de lucru superioare celor existente în acel moment. De asemenea, Eugen Bădărău a adus contribuţii de valoare în spectroscopie, fizica semiconductorilor, în acustică şi ultraacustică, unele din studiile sale avînd aplicaţii practice în controlul nedistructiv cu ultrasunete al construcţiilor şi maşinilor, în combaterea poluării sonore, în agrotehnică ş.a.
Membru al Academiei din 1948 şi preşedinte al Comisiei de Acustică a Academiei, organizată din iniţiativa sa, Eugen Bădărău a fost un om de o vastă cultură, un om complet, iubind deopotrivă ştiinţa şi arta. În tinereţe cînta la vioară într-un cuartet, iar toată viaţa s-a delectat cu lectura unor clasici ai romanului, ca Tolstoi şi Dostoievski. Poate că nimic nu îi defineşte mai bine năzuinţa ca propriile sale cuvinte: „Am dorit să-mi aduc contribuţia la realizarea visului întregii omeniri, o viaţă senină, frumoasă".
El rămîne în istoria ştiinţei în primul rînd ca un deschizător de noi drumuri în studiul descărcărilor electrice în gaze, în fizica plasmei.
|
| |
|
|
ortografie alternativă:
Badarau, Eugen
|
| |
|
|
|
Curriculum vitae
|
|
|
* 1897
|
|
nǎscut
|
|
1912 - 1914
|
Pisa
|
|
|
1915 - 1918
|
Petersburg
|
|
|
1918 - 1921
|
Leningrad
|
|
|
1921
|
Leningrad
|
|
|
1956 - 1970
|
Bucuresti
|
|
|
† 1975
|
|
mort
|
|
|
Newsletter
DMG-Lib
Europeana
