 Click pentru a mări
|
Profesor roman
„Matematica apărea — scria ilustrul matematician român Octav Onicescu — în expunerile lui Gh. Ţiţeica, simplă şi liniară, aşa cum părea să fie profesorul însuşi. Dar această simplitate ascundea o operă întreagă de sistematizare personală, după cum simplitatea înfăţişării omului lui putea să mascheze personalitatea cu numeroase resurse interioare".
Sunt unii savanţi care au o evoluţie lentă, descoperindu-şi talentul relativ tîrziu, în timpul facultăţii. Dimpotrivă, alţii se dovedesc de timpuriu a fi personalităţi remarcabile. Un astfel de caz a fost şi marele matematician Gheorghe Ţiţeica, ce s-a caracterizat, întreaga viaţă, printr-o mare putere de muncă şi un interes mereu viu pentru matematică, prin sîrguinţă şi o creativitate excepţională.
Gheorghe Ţiţeica s-a născut la Turnu Severin, ca fiu al lui Radu Ţiţeica, mecanic de vapor, originar din judeţul Buzău. A urmat şcoala primară la Turnu Severin şi liceul la Craiova, avînd ca profesor de matematică pe G. P. Constantinescu, tatăl savantului Gogu Constantinescu, creatorul sonicităţii. A fost premiantul I în toate clasele, distingîndu-se însă, în mod deosebit, la matematici, prin aptitudinile sale excepţionale. Din clasa a V-a devine bursier, ceea ce îi permite să îşi cumpere unele cărţi de matematică în afara orelor din program. Editează, împreună cu un grup de colegi revista şcolii. În anul 1892, după bacalaureat, intră, prin concurs, în Şcoala normală superioară din Bucureşti, reuşind primul.
Urmează apoi şi matematicile la Universitatea aceluiaşi oraş, avînd o pleiadă de profesori străluciţi, ca David Emmanuel, Spiru Haret, Constantin Gogu şi alţii. Este însă impresionat în mod deosebit de Spiru Haret, despre care ulterior a şi publicat unele studii, fiind şi succesorul său la Academie. Obţine licenţa în numai trei ani, iar după ce un an este profesor de liceu în Capitală, pleacă la Paris, unde urmează cunoscuta Şcoală Normală Superioară şi în acelaşi timp cursurile Sorbonei. Aici Ţiţeica îşi ia din nou licenţa în matematici, reuşind primul, iar apoi îşi pregăteşte doctoratul, pe care îl susţine în 1899, sub conducerea cunoscutului geometru Darboux, avînd numai profesori renumiţi ca Poincare, Appel, Goursat, Hadamard, Borel, Tannery. Impresionat în special de lecţiile predate de Darboux, Ţiţeica se dedică cu pasiune geometriei, obţinînd rezultate remarcabile încă din timpul studiilor. „Ţiţeica, scrie tot O. Onicescu, era geometru, pentru că modul său organic de a gîndi obiectele matematice era acela geometric."
Astfel, din acea perioadă el începe să prezinte note ştiinţifice care sînt acceptate şi publicate de Academia de Ştiinţe din Paris, fiind ulterior incluse în teza sa de doctorat ce purta titlul „Asupra congrurenţelor ciclice şi asupra sistemelor triplu conjugate”.
Chiar în seara zilei în care şi-a susţinut teza, Ţiţeica pleacă spre patrie, unde reia o intensă activitate matematică. La sfîrşitul aceluiaşi an, i se încredinţează un curs de calcul diferenţial şi integral la Universitatea din Bucureşti, în anul următor, la numai 27 de ani, devenind profesor agregat la catedra de geometrie analitică şi trigonometrie sferică.
Este un deschizător de drumuri în geometria diferenţială. În ştiinţă au rămas „suprafeţele S Ţiţeica", precum şi curbele şi reţelele care îi poartă numele. Este considerat pe plan mondial unul dintre fondatorii geometriei centroafine. Mare om de ştiinţă şi mare pedagog, Gh. Ţiţeica a îmbogăţit domeniul geometriei cu noi obiecte de studiu şi a pus bazele cercetării geometrice moderne în România.
Ţiţeica, la fel ca şi alţi savanţi români, a depus şi o intensă muncă de răspîndire a cunoştinţelor ştiinţifice, prin lecţii, conferinţe şi publicaţii. În anul 1905, împreună cu G. G. Longinescu, înfiinţează revista de cultură ştiinţifică „Natura", de asemenea are o contribuţie însemnată la editarea „Gazetei matematice". În anul 1913, este ales membru al Academiei Române, devenind, ulterior, vicepreşedinte al secţiei ştiinţifice al acestei instituţii şi chiar secretarul său general, continuînd, în permanenţă, activitatea sa de cercetare ştiinţifică. Este ales preşedintele secţiei de geometrie la Congresele internaţionale de matematică de la Toronto, Zurich şi Oslo, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Maryland (S.U.A.), membru al Societăţii de Ştiinţe din Liege şi al Societas Seientiarum Varsoviensis etc. Ţiţeica este preşedinte de mai multe ori al Societăţii matematice din România, preşedinte al Asociaţiei române pentru înaintarea şi răspîndirea ştiinţelor, vicepreşedinte al Societăţii Politehnice din România.
|
| |
|
|
ortografie alternativă:
Titeica, Gheorghe
|
| |
|
|
|
Curriculum vitae
|
|
|
* 1873
|
Turnu Severin
|
nǎscut
|
|
1892
|
Bucuresti
|
|
|
1900
|
Bucuresti
|
|
|
1900
|
Paris
|
|
|
1913
|
Bucuresti
|
|
|
† 1939
|
Bucuresti
|
mort
|
|
|
Newsletter
DMG-Lib
Europeana
