|
Profesor roman
De la Tales din Milet, despre care se spune că a creat primele teoreme de geometrie şi de la Euclid care a dat prima formă închegată a acestei discipline ştiinţifice fundamentale, omenirea a încercat mereu drumuri noi, căutînd, de exemplu, să determine proprietăţile figurilor spaţiale. Un savant care s-a impus pe firmamentul ştiinţei mondiale în ceea ce se cheamă geometria diferenţială este savantul român Gheorghe Vrânceanu, întemeietorul importantei şcoli de geometrie de la Bucureşti (geometrie diferenţială globală).
Născut la Doagele, lîngă Vaslui, ca fiu de ţăran, el urmează liceul la Vaslui, iar ulterior, ca bursier, Facultatea de Ştiinţe la Iaşi (1919—1923), îndrumat de profesori străluciţi. Se specializează în Italia, S.U.A., Elveţia, Franţa, ca bursier al statului român, apoi al Fundaţiei Rockefeller, trecîndu-şi în mod strălucit teza de doctorat la Roma, în 1924. Refuză însă cariera universitară ce i se oferă în străinătate şi se întoarce în patrie.
Activitatea sa didactică începe în ţară din timpul studenţiei, fiind preparator la Seminarul Matematic Ieşean (creat de matematicienii Alexandru şi Vera Myller), încă din anul III de facultate, adică din 1922. Cariera universitară, începută la Iaşi, continuată în Capitala ţării, nu o va întrerupe nici un moment al vieţii. A fost membru corespondent al Academiei Române (1946), din 1956 membru titular al Academiei R.P.R. şi din 1963 preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Matematice a Academiei. Cercetarea lui s-a caracterizat printr-o mare modernitate şi o egală profunzime. El se formează în epoca în care Albert Einstein crea teoria generală a relativităţii, ştiinţă ce utilizează din plin geometria diferenţială — adică acea ramură a geometriei în care se studiază proprietăţile locale ale suprafeţelor în jurul unui punct. Vrănceanu se ocupă de la început de problema spaţiilor geometrice, în care introduce concepte noi, devenite azi clasice, cum ar fi acela al „spaţiilor neolonome" (pe cînd avea doar 26 de ani!). Astăzi acestea sînt adesea denumite „spaţii Vrânceanu". Rezultatele sale stîrnesc un viu interes în lumea ştiinţifică, fiind invitat a publica o monografie în Franţa asupra acestei teme (apărută în 1935).
Lucrările lui Gh. Vrănceanu se leagă strîns de fundamentele geometrice ale teoriei relativităţii generalizate. El a dat o teorie unitară a cîmpului gravitaţional şi a celui electromagnetic, plecînd de la considerente geometrice ce îi sînt proprii.
A consacrat studii originale teoriei suprafeţelor geometriei neeuclidiene, algebrei, teoriei numerelor. Învăţat de mare prestigiu, a rămas toată viaţa strîns legat de ţară, de studenţi, de viaţa ştiinţifică naţională şi internaţională.
A fost membru al Societăţii Regale de Ştiinţe Matematice din Belgia, al aşa-numitului „Circolo Matematico di Palermo", al Societăţii Matematice a Franţei şi al altor societăţi ştiinţifice din ţară şi străinătate, Gh. Vrânceanu şi-a dedicat o bună parte din puterea sa creatoare pentru a forma tineri. Ideile sale au stîrnit întotdeauna un viu interes în lumea specialiştilor, fiind adesea invitat să le prezinte unor cercuri de specialişti din Belgia, Olanda, Franţa, S.U.A., R.F.G., China, U.R.S.S., Ungaria etc. Laureat al Premiului de Stat, a fost şi doctor honoris causa al Universităţilor din Iaşi şi Bologna, precum şi reprezentant al României în Comitetul Internaţional Permanent al Matematicienilor. Terminologia ştiinţifică internaţională i-a omologat descoperirile în domeniul ecuaţiilor cu derivate parţiale prin introducerea „teoriei lui Vrânceanu".
|
| |
|
|
ortografie alternativă:
Vranceanu, Gheorghe
|
| |
|
|
|
Curriculum vitae
|
|
|
* 1900
|
Doagele Vaslui
|
nǎscut
|
|
1919 - 1923
|
Iasi
|
|
|
1924
|
Roma
|
|
|
1946
|
Bucuresti
|
|
|
1956
|
Bucuresti
|
|
|
† 1979
|
Bucuresti
|
mort
|
|
|
Newsletter
DMG-Lib
Europeana
