|
Profesor roman
Atunci cînd cunoscuta revistă britanică „The Graphic", din 16 ianuarie 1926, a publicat un tablou cu portretele celor mai de seamă savanţi şi inventatori ai omenirii, printre cele câteva chipuri se afla, la loc de cinste, -alături de Marie Curie, A. Einstein, A. Edison, G. Marconi şi alţii - şi inventatorul român Gogu (George) Constantinescu. El a rămas în istoria ştiinţei şi tehnicii mondiale prin crearea sonicităţii, adică a ştiinţei care se ocupă de transmiterea energiei prin unde elastice în lichide şi utilizarea, la receptor, a acestei energii.
Născut la Craiova, ca fiu al unui profesor şi autor de manuale de matematică, tînărul G. Constantinescu îşi dovedeşte talentele de inventator încă de mic, creînd, pentru sora sa, o maşină de învăţat-calculat şi organizîndu-şi acasă un veritabil atelier mecanic. Urmează liceul la Craiova şi apoi Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti, absolvind-o în 1904 ca şef de promoţie. Avînd preocupări multiple, elaborează, printre altele, o teorie matematică a acordurilor muzicale, despre care, în 1919, prezintă o comunicare Academiei Române.
Spiritul său novator se manifestase încă din timpul facultăţii, cînd lucrarea sa de diplomă fusese proiectul unui temerar pod de beton armat, care cu greu a fost acceptat de marele său profesor, inginerul Anghel Saligny, pe atunci neexistînd prescripţiuni pentru calculul podurilor de beton armat (tînărul a elaborat, pentru fundamentarea lucrărilor sale, o metodă proprie, elementară, de calcul al betonului armat).
Dar, fără îndoială că principalul său merit rămîne crearea sonicităţii, o nouă ramură a mecanicii. Este vorba de posibilitatea de a transmite, în mod controlat, energie, sub forma unor unde ce se propagă prin lichidul din conducte, fiind utilizată la o distanţă oarecare de generator. Prin analogie cu studiul curenţilor electrici alternativi, G. Constantinescu a realizat generatoare şi motoare sonice, utilaje miniere şi petrolifere, ciocane pneumatice care, la un moment dat, au avut aplicaţii dintre cele mai spectaculoase. Astfel, spre sfîrsitul primului război mondial, a conceput un sistem de comandă, bazat pe sonicitate, care permitea unei mitraliere, montate pe un avion, să tragă printre palele unei elici în rotaţie, cea dintîi armă perfect sincronizată de acest fel, care a făcut mari servicii Angliei, ţară a Antantei, cu care România era aliată. Tot lui G. Constantinescu i se datorează un convertor de cuplu, de fapt o cutie de viteze automată. Aceasta asigura, în bune condiţii, independenţa completă a motorului faţă de arborele transmiţător în ceea ce priveşte vitezele lor relative de rotaţie şi permitea astfel celui dintîi să-şi ajusteze automat efortul. Pe baza aceasta, au fost realizate automobile şi locomotive sonice. O maşină de integrat ecuaţii diferenţiale este de asemenea creaţia sa, bazată tot pe sonicitate, ca şi o serie de pompe de injecţie şi injectoare pentru motoare Diesel.
Astăzi, cînd studiul electricităţii şi electronicii au realizat progrese remarcabile, aria aplicaţiilor posibile ale sonicităţii este desigur mai restrînsă. Dar convertorul de cuplu rămîne în istoria ştiinţelor tehnice ca una dintre primele realizări ale automaticii moderne în industrie, după cum aprecia pe drept cuvînt profesorul Aurel A. Beleş.
Gogu Constantinescu a avut idei novatoare şi în domeniul betonului armat, ca şi al maşinilor matematice. Activitatea sa tehnică cuprinde construcţia, după concepţii proprii, a unor poduri de beton armat din România, printre care o serie de mari poduri peste Siret. El a utilizat masiv betonul şi la unele construcţii monumentale ale epocii, cum ar fi, în Capitală: Palatul Bursei, Camera de Comerţ etc. A mai realizat, pentru prima dată în lume, construcţia unei bolţi din pînze subţiri de beton armat, la o construcţie din Constanţa.
Gogu Constantinescu, autorul primei Teorii a Sonicităţii, (publicată în limba engleză, în 1918, la Londra) şi deţinător a peste 120 brevete de invenţii, a fost membru al Academiei Române (1920) şi membru de onoare al Academiei R.S.R. (1965), doctor honoris causa al Institutului Politehnic din Bucureşti, membru de onoare al Societăţii Inginerilor din Anglia. El a făcut parte „din clasa inventatorilor-descoperitori, a marilor creatori ai tehnicii, care au trebuit să creeze o ştiinţă nouă, pentru a face posibile invenţiile lor" (Remus Răduleţ). Cît despre preşedintele Societăţii Inginerilor din Anglia, el numea în 1959 opera lui G. Constantinescu „de-a dreptul fascinantă".
|
| |
|
|
ortografie alternativă:
Constantinescu, Gogu
|
| |
|
|
|
Curriculum vitae
|
|
|
* 1881
|
Craiova
|
nǎscut
|
|
1904
|
Bucuresti
|
|
|
1918
|
London
|
|
|
1920
|
Bucuresti
|
|
|
† 1965
|
Bucuresti
|
mort
|
|
1965
|
Bucuresti
|
|
|
|
Newsletter
DMG-Lib
Europeana
