|
Profesor roman
Unii savanţi sînt deschizători de drumuri într-o singură direcţie, alţii, dimpotrivă, se afirmă năvalnic în toate direcţiile ştiinţei, gîndirii, activităţii civice: un astfel de savant universal şi totodată un filozof al ştiinţei a fost şi Grigore C. Moisil. El era un adevărat umanist modern, care a promovat o viaţă întreagă spiritul înnoitor, permanenta căutare a adevărului, umorul fin (niciodată gratuit), combătînd superficialitatea, îngustimea specializării, impostura, improvizaţia, slugărnicia. Eseist şi conferenţiar neîntrecut, fascinînd auditoriul prin farmecul expunerilor sale, el a fost „omul marilor delectări spirituale", după cum îl numea un istoric al matematicii (G. Şt. Andonie).
Fiu al unui ilustru numismat, Constantin Moisil, membru de onoare al Academiei Române, Grigore C. Moisil s-a născut în 1906 la Tulcea, unde tatăl său era profesor de istorie. Urmează liceul la Vaslui şi Bucureşti, încă din şcoală dînd dovada talentului său multilateral, prin conferinţe pe teme culturale şi istorice. În aceeaşi perioadă scrie poezii, chiar şi o piesă de teatru, acestea în afara colaborării la „Gazeta matematică". La terminarea liceului, se înscrie la Şcoala Politehnică din Bucureşti, dar după trei ani îşi dă seama că vocaţia sa e matematica, astfel că se dedică numai cursurilor de matematică de la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, unde, în trei ani, obţine licenţa (1926). După alţi trei ani, în 1929, obţine, la Bucureşti, titlul de doctor în matematică, cu o teză de mecanică analitică, teza fiind publicată în acelaşi an la Paris, de o mare editură de specialitate. În 1931 devine doctor docent pe baza unei lucrări privind ecuaţiile fizicii matematice, lucrare în care aplică în mod profund original metodele algebrei la studiul unor clase de ecuaţii cu derivate parţiale.
Activitatea universitară o începe în 1926, ca asistent al marelui matematician D. Pompeiu, pentru ca ulterior să avanseze conferenţiar şi profesor la Universitatea din Iaşi, unde ţine un curs de algebră modernă şi se distinge prin lucrările sale de logică matematică, domeniu atunci în plin avânt pe plan mondial, dar prea puţin studiat încă la noi. Totodată îşi manifestă aici atitudinea profund democratică, antifascistă. In anul 1941, trece profesor la Universitatea din Bucureşti, unde cursurile sale se disting prin noutatea atât a materiei predate, cît şi a modului de prezentare.
Temele abordate în cadrul cursurilor sale sînt variate: analiza funcţională, ecuaţiile fizicii matematice, geometrie finsleriană, algebra logicii, aplicarea metodelor algebrice în mecanică. O schimbare bruscă se produce în activitatea sa atunci cînd îşi dă seama că logica matematică, capitol al ştiinţei considerat pînă atunci ca fiind lipsit de aplicaţii, se poate utiliza în studiul sistemelor automate discrete ca şi al calculatoarelor electronice. Începe să ţină conferinţe în institute de proiectări şi de cercetare, în institute de învăţămînt superior, atrăgînd astfel un număr de distinşi tineri spre acest domeniu nou al ştiinţei. Ca rezultat, la Bucureşti se creează o puternică şcoală de automatică şi informatică, profesorul Grigore C. Moisil organizînd primele cursuri de calculatoare electronice, la Facultatea de matematică din Bucureşti, încă din 1957. In 1959 apare lucrarea sa fundamentală Teoria algebrică a mecanismelor automate, care are un însemnat răsunet pe plan internaţional, fiind tradusă în limbile rusă, engleză, cehă etc.
Membru al mai multor societăţi ştiinţifice din ţară şi străinătate, membru al Academiei R.S.R. (din 1948), Grigore C. Moisil a fost şi un încercat polemist, prezent în publicaţiile de prestigiu ale epocii, prin pana sa combătînd vederile înguste, retrograde, dăunătoare ştiinţei.
Cu un remarcabil simţ al cunoaşterii oamenilor, a descoperit numeroase talente tinere, care, sub îndrumarea sa, au ajuns ulterior, la rîndul lor, personalităţi ştiinţifice de talie internaţională. Probabil că de ar fi să alegem un singur domeniu în care geniul lui Moisil s-a afirmat cu mai multă strălucire, ar trebui să alegem logica matematică, care îi datorează numeroase contribuţii fundamentale, din care putem cita studiul unor logici polivalente şi logica nuanţată. A fost întemeietorul şcolii româneşti de algebra logicii şi de teoria algebrică a mecanismelor automate. Dar adevărul este că geniul său nu poate fi sesizat într-o singură direcţie a cunoaşterii, fiind profund multilateral. Neîntrecută rămîne caracterizarea pe care i-a dat-o un coleg al său, matematicianul şi eseistul Mircea Maliţa: „Grigore Moisil a fost mai mult decât un savant, a fost mai mulţi savanţi în sesiune permanentă".
|
| |
|
|
ortografie alternativă:
Moisil, Grigore
|
| |
|
|
|
Curriculum vitae
|
|
|
* 1906
|
Tulcea
|
nǎscut
|
|
1926
|
Bucuresti
|
|
|
1926
|
Iasi
|
|
|
1929
|
Bucuresti
|
|
|
1941
|
Bucuresti
|
|
|
1948
|
Bucuresti
|
|
|
† 1973
|
Bucuresti
|
mort
|
|
|
Newsletter
DMG-Lib
Europeana
