 Click pentru a mări
|
Profesor roman
Increderea pe care o avea savantul Nicolae Vasilescu Karpen în puterea electricităţii era atît de mare, încît el considera că ea participă, practic, în toate fenomenele pe care le întîlnim, fie că e vorba de zborul planat al pescăruşilor, sau de rezistenţa betonului armat, ca să nu mai vorbim de maşinile şi aparatele electrice.
Născut la Craiova în 1870, N. Vasilescu-Karpen a urmat mai întâi liceul la Craiova, apoi Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti, pe care o absolvă, ca şef de promoţie, în 1891. Îşi completează studiile la Paris, unde absolvă, pe rînd, Şcoala Superioară de Electricitate (1901), Facultatea de Ştiinţe (1902), cu certificate de fizică generală, fizică industrială, mecanică şi chimie. In anul 1904, îşi ia doctoratul la Sorbona, cu o teză privind efectul magnetic al corpurilor în mişcare — subiect, pe atunci, în centrul atenţiei cercetătorilor.
Karpen îşi începe cariera universitară în Franţa, fiind conferenţiar de electrotehnică la Universitatea din Lille (1901— 1902). Refuză însă oferta de a rămîne în străinătate, la o universitate franceză, pentru a reveni în patrie. Aici predă electricitatea şi electrotehnica din 1905 şi pînă la pensionarea sa, în 1940. A fost, mult timp, Director al Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele, apoi rector al Şcolii Politehnice din Bucureşti între anii 1920—1940. Savant cu vederi largi, N. Vasilescu-Karpen a contribuit esenţial, în aceste funcţii, la trecerea de la învăţămîntul tehnic superior axat doar pe probleme de construcţii, cum era vechea Şcoală de Poduri şi Şosele, la un învăţămînt tehnic superior complex, cu mai multe specialităţi. Tot lui Vasilescu-Karpen îi revine meritul de a fi sprijinit crearea unei specialităţi de radio în cadrul Politehnicii din Bucureşti. „Numeroşi fruntaşi ai ştiinţei şi tehnicii româneşti, nenumărate generaţii de ingineri, educaţi de eminentul om de ştiinţă şi distinsul profesor-inginer — scrie acad. prof. Remus Răduleţ — vor păstra veşnic vie amintirea celui ce s-a străduit să ridice ştiinţa şi tehnica românească la nivelul preocupărilor tehnicii mondiale."
Aria preocupărilor sale a fost de altfel foarte întinsă, cuprinzînd studii referitoare la atomistică, mecanică, elasticitate, electricitate, electrochimie, telegrafie, telefonie la mare distanţă, construcţii, geofizică, biologie. Este şi autorul primei istorii a fizicii în România (1937). In domeniul electromagnetismului, a formulat un principiu general, în legătură cu repartiţia liniilor de cîmp. De asemenea, în cursurile sale, a renunţat la conceptul fictiv de masă magnetică utilizat atunci, în general, la predarea magnetismului. Tot N. Vasilescu-Karpen a propus, încă din 1909, utilizarea curenţilor purtători pentru telefonia prin cablu la distanţe mari, fiind, astfel, un precursor a ceea ce numim astăzi curenţii purtători. Cercetările sale în domeniul pilelor electrice au condus la elaborarea unor noi tipuri de pile — aşa-numitele pile K —, precum şi la teorii originale privind electronii liberi sau solvataţi.
Activitatea ştiinţifică a savantului se împletea cu cea administrativă, N. Vasilescu-Karpen activînd, un timp, în administraţia poştelor, pentru ca, ulterior, să fie director (1907) şi preşedinte (1928—1936) al Consiliului Tehnic Superior. S-a ocupat, de asemenea de mecanismul zborului păsărilor, a dat o explicaţie originală contracţiei betonului în jurul fierului, a enunţat idei noi privind natura tensiunii osmotice şi a tensiunii superficiale. Membru al Academiei din 1922, N. Vasilescu-Karpen a fost şi membru de onoare al Societăţii Franceze a Electricienilor. El rămîne o figură de savant care şi-a dedicat viaţa cercetărilor sale complexe, pe care le vedea însă legate de practică, de viaţă, căutînd mereu soluţii originale în toate domeniile ştiinţei. Totodată, a încurajat numeroşi tineri cercetători şi inventatori în strădaniile lor de a-şi desăvârşi creaţia ştiinţifică şi s-a numărat printre cei dintîi care au popularizat la noi sonicitatea lui Gogu Constantinescu şi „efectul Coandă" descoperit de Henri Coandă. S-a bucurat de o deosebită longevitate (94 de ani), muncind pînă în ultimii ani ai vieţii sale pe tărîmul descoperirii şi invenţiei. La o aniversare a sa, marele fizician Ştefan Procopiu scria: „foarte puţini oameni de ştiinţă au o activitate ştiinţifică atât de lungă, continuă şi entuziastă".
|
| |
|
|
ortografie alternativă:
Vasilescu Karpen, Nicolae
|
| |
|
|
|
Curriculum vitae
|
|
|
* 1870
|
Craiova Romania
|
nǎscut
|
|
1891
|
Bucuresti
|
Inginer
|
|
1901
|
Paris
|
|
|
1901 - 1902
|
Lille
|
Conferentiar
|
|
1902
|
Paris
|
Licentiat in fizica industriala, mecanica si chimie
|
|
1904
|
Paris
|
Doctorat
|
|
1905 - 1940
|
Bucuresti
|
Profesor
|
|
1920 - 1940
|
Bucuresti
|
Rector
|
|
1922
|
Bucuresti
|
Membru titular
|
|
† 1964
|
Bucuresti
|
mort
|
|
|
Newsletter
DMG-Lib
Europeana
