 Click pentru a mări
|
Profesor roman
Implinise vîrsta de 90 de ani şi era decanul incontestat al matematicienilor români, cînd, întîlnindu-se cu un grup de copii, savantul Octav Onicescu le declara: „Să nu uităm că matematica este unul din marii educatori ai gîndirii noastre. Ea te învaţă să anticipezi o situaţie de viaţă şi, întocmai ca într-o problemă, să ţii seama de toţi factorii, să-i analizezi, să-i compari, astfel încît să poţi lua cea mai bună decizie".
Chiar şi din acest scurt fragment al gîndirii savantului, răzbate preocuparea sa permanentă de a îmbina matematica cu viaţa — şi cei care îi cercetează opera descoperă nenumărate faţete ale acestei preocupări: istoria gîndirii umane, istoria matematicii, crearea, la noi în ţară, a unei puternice şcoli de calculul probabilităţilor şi statistică, deschiderea unor drumuri noi în ştiinţă.
Născut la 20 august 1892 în comuna Ştefăneşti, judeţul Botoşani, absolvă liceul „August Treboniu Laurian" din Botoşani cu media maximă. Se înscrie la Universitatea din Bucureşti în anul 1911, urmînd, în paralel, cursurile facultăţilor de matematică şi de filozofie, obţinînd, la ambele, licenţa numai în doi ani. După ce este combatant activ pe front în Războiul din 1916—1918, urmează cursuri de specializare în Italia şi Franţa. In 1920 obţine titlul de doctor în matematică. Teza sa de doctorat trata un subiect de teoria relativităţii — problemă ştiinţifică de mare actualitate în acel moment. Este numit conferenţiar de mecanică la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, instituţie la care funcţionează, pînă la sfîrşitul vieţii, ca profesor.
Aici, în 1925, predă primul curs din România de calculul probabilităţilor, ţinînd însă şi alte cursuri: calculul diferenţial absolut (în legătură cu teoria relativităţii), statistică, teoria potenţialului, ca şi din alte domenii de actualitate ale matematicii. În 1930 organizează şi conduce Şcoala de Statistică, actuariat (sistem de calcule statistice şi probabiliste privind mai ales asigurările) şi calcul de pe lîngă Universitatea din Bucureşti. În paralel a fost profesor de „Mecanica aparatelor şi mişcărilor" la Institutul Naţional de Educaţie Fizică. Este coautor al primului tratat modern de algebră apărut la noi în ţară.
Meritele ştiinţifice ale savantului Onicescu sînt multiple. El este unul din creatorii (împreună cu Gh. Mihoc) al noţiunii importante de lanţ probabilistic cu legături complete. A propus noţiuni ştiinţifice noi, cum ar fi „măsura Onicescu" pentru cantitatea de informaţie, numită şi energie informaţională.
Preocupat în permanenţă de problemele filozofiei ştiinţei, a condus, timp de mulţi ani, un seminar dedicat acestor probleme, ca şi un seminar de calculul probabilităţilor („Seminarul Onicescu"). În afara studiilor strict ştiinţifice, a publicat studii privind figuri de seamă ale ştiinţei, biografii de oameni de ştiinţă şi alte lucrări. După ce în tinereţe s-a preocupat de teoria relativităţii, ulterior a încercat să elaboreze o mecanică în care să nu mai apară unele dificultăţi rezultînd din mecanica relativistă. Mecanica sa se numeşte „mecanică invariantă", deoarece postulează că în studiul mecanicii trebuie să se plece de la un anume invariant.
Cercetările sale, mai ales cele privind lanţurile cu legături complete, s-au dovedit a fi deosebit de fructuoase, permiţînd înţelegerea unor fenomene complexe, cum ar fi, de exemplu, învăţarea.
Savant complet, ce aminteşte prin formaţia sa multiplă pe oamenii Renaşterii, Octav Onicescu s-a bucurat de recunoaşterea meritelor sale ştiinţifice, atît în ţară cît şi în străinătate, fiind membru al Academiei Române, membru de onoare al Institutului Internaţional de Ştiinţe Mecanice de la Udine din Italia etc. Dînd dovadă de valenţe multiple, a publicat şi două volume de Memorii (1982, 1984).
Deşi se născuse în alt secol, a avut viziunea clară a dezvoltării contemporane a ştiinţei: „în ceea ce priveşte dezvoltarea şi implicaţiile matematicii, prezentul aproape că ne uimeşte. Să ne gîndim numai la maşinile de calcul, rod al gîndirii umane, nişte formidabile instrumente în serviciul matematicii”.
E interesant să arătăm cum se vedea pe sine însuşi savantul Onicescu: „Eu nu sînt în primul rînd un matematician, necum probabilist, cum mi se spune de preferinţă, sau un mecanician, cum vor unii să mă considere. Eu însumi mă privesc ca un cercetător de fapte umane, sociale sau economice, de fenomene naturale, cu mijloace matematice".
|
| |
|
|
ortografie alternativă:
Onicescu, Octav
|
| |
|
|
|
Curriculum vitae
|
|
|
* 20.08.1892
|
Stefanesti Botosani
|
nǎscut
|
|
1913
|
Bucuresti
|
Licentiat in matematica si filozofie
|
|
1920
|
Bucuresti
|
Profesor
|
|
1920
|
Bucuresti
|
Doctorat
|
|
?
|
Bucuresti
|
Membru titular
|
|
?
|
Bucuresti
|
Profesor de "Mecanica aparatelor si miscarilor
|
|
† 1983
|
Bucuresti
|
mort
|
|
|
Newsletter
DMG-Lib
Europeana
