Click pentru a mări
|
Profesor roman
Ca orice ştiinţă, matematica se dezvoltă în permanenţă, dar cunoaşte anumite perioade în care această dezvoltare este mai vijelioasă. O astfel de perioadă a fost şi sfîrşitul secolului XIX, cînd apar discipline noi, ca, de exemplu, teoria ecuaţiilor integrale. Iar prima monografie din lume care a fost dedicată acestui domeniu se datorează matematicianului român Traian Lalescu.
Traian Lalescu provenea dintr-o familie originară din Banat, zonă cu care marele matematician a rămas în permanentă legătură, de-a lungul întregii sale vieţi.
S-a născut la Bucureşti, dar studiile liceale le urmează în diferite oraşe: Craiova, Roman şi Iaşi, fiind premiantul I în toate clasele. De mic este atras de matematică, colaborînd la „Gazeta matematică". Reuşeşte primul, cu nota maximă posibilă, la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti şi urmează timp de trei ani cursurile acestei şcoli.
Fiind însă atras irezistibil de matematică, se retrage de la cursurile de ingineri şi se înscrie la Secţia de Matematică a Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, obţinînd licenţa în numai doi ani (1903—1905).
După ce activează un timp ca profesor în învăţămîntul mediu, pleacă pentru specializare la Paris, ca bursier. Aici trece din nou examenele de licenţă şi în anul 1908 devine doctor al Sorbonei. Teza de doctorat trata problema, atît de actuală pe atunci, a noilor ecuaţii integrale. În anul 1911 publică prima monografie din lume dedicată ecuaţiilor integrale, monografie în care expune şi rezultatele sale personale. Monografia, apărută mai întîi la Bucureşti, este tradusă în anul următor în limba franceză, apărînd la Paris, cu o prefaţă datorată marelui matematician E. Picard.
Traian Lalescu a avut şi o intensă activitate social-politică. În anii 1918—1919 a acţionat susţinut la Paris, pentru unirea tuturor românilor. Dar activitatea sa este, în primul rînd, dedicată matematicii, învăţămîntului superior. După o perioadă în care funcţionează în învăţămîntul mediu la Giurgiu şi Bucureşti (1906—1912), intră ca asistent la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, funcţionând simultan şi la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, unde predă primul curs de ecuaţii integrale din învăţămîntul superior românesc.
Inteligenţa sa scăpărătoare era mereu în căutarea noului în ştiinţă, urmărind şi legarea matematicii de multiple aspecte ale practicii. Tocmai de aceea, după ce urmează în 1915 un curs de electricitate şi electrotehnică în ţară, la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, audiază şi cursurile Şcolii Superioare de Electricitate de la Paris (1918—1919), obţinînd titlul de inginer.
Revenit în ţară, ia parte activă la reorganizarea învăţămîntului superior în perioada imediat următoare primului război mondial, ca şi la introducerea unor cursuri noi. Astfel, chiar el predă, pe rînd, cursuri de algebră superioară, mecanică raţională, geometrie analitică, calcul tensorial, teoria numerelor. La insistenţa sa, se înfiinţează Şcoala Politehnică din Timişoara (1920), el fiind primul rector al acestei prestigioase instituţii de învăţămînt superior. Tot la Timişoara, înfiinţează o revistă de matematică.
În afară de contribuţiile matematice amintite, Traian Lalescu este autorul unei interesante monografii intitulate „Geometria triunghiului". Tot lui i se datorează şi unele studii originale privind aşa-numitele funcţii spline (de tip polinom) cercetate intens în deceniul 70, ca şi cercetări de fizică matematică. De asemenea, Lalescu a lăsat în urma sa numeroase lucrări privind istoria matematicii în România. Dacă moartea nu l-ar fi răpit în plină putere de creaţie, la mai puţin de cinci decenii de viaţă, opera sa ar fi fost desigur şi mai bogată. Dinamic, profund original în gîndirea sa ştiinţifică, profesor care ştia să cucerească studenţii la cursurile sale, marele matematician-inginer şi-a realizat, cum observa matematicianul Miron Nicolescu, susţinuta ambiţie de a contribui la realizarea unei „mişcări matematice intense în ţara noastră".
|
|
|
|
ortografie alternativă:
Lalescu, Traian
|
|
|
|
Curriculum vitae
|
|
* 1882
|
Bucuresti
|
nǎscut
|
1905
|
Bucuresti
|
Licentiat in matematica
|
1912
|
Paris
|
Doctorat
|
1919
|
Paris
|
Inginer
|
1920
|
Timisoara
|
Primul rector
|
† 1929
|
Bucuresti
|
mort
|
|
|