 Click pentru a mări
|
Profesor roman
Urmează Liceul „Carol I-ul” din Craiova, între 1902 şi 1910. Elev excepţional, obţine în 1909 şi 1910 primul loc la concursurile organizate de Gazeta Matematică iar după bacalaureat este declarat premiant de onoare al liceului. Între 1910 şi 1915 urmează cursurile Şcolii Naţionale de Şosele şi Poduri. Ca urmare a rezultatelor bune la învăţătură are privilegiu de a efectua în anii 1911, 1912 şi 1913 practica în străinătate (la atelierele Florisdorf din Viena, la Uzina hidroelectrică din Vouvry şi pe şantierele din valea Ronului). În 15 iulie 1915 obţine diploma cu distincţia „Magna cum Laudae” şi va fi angajat inginer clasa III la Direcţia de Studii şi Construcţii din Ministerul Lucrărilor Publice unde proiectează şi conduce lucrările a două drumuri de munte deosebit de dificile (Novaci-Obârşia Lotrului şi Cărbuneşti-Voineasa). Nu uită pasiunea sa pentru exploatarea energiei apelor şi în 1916 înaintează Ministerului Lucrărilor publice lucrarea Problema utilizării Văii Jiului Superior ca forţă motrice.
După o primă etapă petrecută la Londra, unde se documentează cu privire la exploatarea energiei hidraulice (studiază cu multă atenţie în special lucrările elaborate de Water Power Resource Committee), pleacă în Norvegia (ţară care pe acea vreme era renumită în utilizarea energiei hidraulice) şi se angajează mai întâi la întreprinderile care se ocupau de construcţia barajului Solbergfoss de pe râul Glomen, pentru a se informa în detaliu asupra fazelor de construcţie a unui baraj. Ulterior se va angaja la uzinele hidroelectrice Vammafoss şi Ryukanfoss pentru a învăţa modul de exploatare a centralelor hidroelectrice. În 1921 se reîntoarce în ţară fiind numit director al căderilor de apă din Ministerul de Industrie şi Comerţ. În 1922, la chemarea rectorului Victor Vâlcovici, devine profesor suplinitor la Catedra de Hidraulică şi Centrale Hidraulice.
Activitatea depusă la Şcoala Politehnică din Timişoara este divizată în două perioade distincte 1922-1941 şi 1949-1972. Personalitatea puternică, cunoştinţele profesionale şi puterea de muncă fac ca profesorul Nicolau, pe lângă activitatea didactică să ocupe multe alte funcţii: este membru în Comisia Naţională de Electricitate din 1925, devine apoi consilier tehnic la Ministerul Industriei şi Comerţului iar între anii 1923 şi 1927 proiectează şi supervizează lucrările de canalizare ale oraşului Craiova. În 1928 este decan al Secţiei de Mecanică şi Electricitate. Deoarece s-a implicat profund în activitatea Cercului Studenţesc de Electromecanică, va fi ales preşedinte de onoare între 1927 şi 1934.
A fost un pedagog cu mult har, numeroşi studenţi care i-au urmărit prelegerile de Hidraulică au declarat că acestea erau pur şi simplu o desfătare intelectuală în care ideile novatoare se întâlneau cu claritatea deosebită a expunerii. În prima perioadă, a predat în afară de Hidraulică cursurile Maşini Hidraulice şi Centrale Hidroelectrice. Pompiliu Nicolau a avut un rol deosebit în întemeierea Laboratorului de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, realizat în condiţiile crizei economice din anii 1929-1932. Acesta a fost utilizat în primii ani pentru finalizarea lucrărilor de diplomă, fiecare student fiind obligat să realizeze turbina proiectată şi apoi să o încerce în laborator. Ulterior a servit pentru efectuarea a numeroase cercetări ştiinţifice, multe dintre ele cerute de industrie.
Profesorul Nicolau era un om în care se împleteau inteligenţa scormonitoare, cu pregătirea profesională de excepţie, probitatea morală cu respectarea legilor în vigoare şi mai presus de orice curajul impresionant de a-şi susţine părerile proprii, indiferent de poziţia socială a interlocutorului. Ultima trăsătură de caracter îl va duce la numeroase conflicte atât cu colegii cât şi cu oficialităţile. Ca urmare a competenţei profesionale, în 1941 este chemat de Guvernul Antonescu pentru a ocupa o funcţie importantă..
La 7.11.1947 i se încredinţează înfiinţarea unui Institut Agronomic la Craiova. Va fi la început rectorul Institutului iar mai apoi decan al Facultăţii de Îmbunătăţiri Funciare. Este de subliniat că şi la Craiova va întemeia un laborator de profil.
Numit în 1949 profesor la Facultatea de Construcţii a Institutului Politehnic Timişoara şi şef al Catedrei de Hidrotehnică, va rămâne în aceste funcţii până la pensionare iar mai apoi îşi va continua activitatea în calitate de profesor consultant.
A elaborat peste cincizeci de lucrări în care tratează probleme de mecanica fluidelor şi hidraulică dar se ocupă în special de necesitatea amenajării complexe a diferitelor râuri. Pentru exemplificare cităm câteva titluri: Studiu privind amenajarea integrală a bazinului Jiului; Studiul amenajării integrale a râului Olt de la izvoare până la Turnu Roşu; Studiul amenajării râului Mureş de la izvoare până la Lipova; Studiul amenajării terenurilor agricole prin drenaje subterane şi ploaie artificială cu folosirea apei freatice din Câmpia Banatului.
|
| |
|
|
ortografie alternativă:
Nicolau, Pompiliu
|
| |
|
|
|
Curriculum vitae
|
|
|
* 1891
|
|
nǎscut
|
|
1915
|
Bucuresti
|
Inginer
|
|
1922
|
Timisoara
|
Profesor
|
|
1928
|
Timisoara
|
Decan
|
|
1947
|
Craiova
|
Rector
|
|
† 1972
|
Timisoara
|
mort
|
|
|
Newsletter
DMG-Lib
Europeana
