|
Romanian mathematician and physicist
Academicianul Octav Onicescu scria despre el, cu remarcabila sa putere de evocare: „A fost o luminare a adîncurilor istoriei noastre contemporane, de la începuturile vieţii sale ştiinţifice, trecînd prin greutăţile unei epoci de speranţe". David Emmanuel a fost în primul rînd un strălucit profesor. Să reţinem şi mărturia unui istoric de seamă al matematicii noastre, inginerul George Şt. Andonie, care scrie: „Toţi matematicienii noştri de frunte de mai tîrziu au recunoscut că dacă au ajuns la creaţii importante, aceasta se datoreşte temeliei de granit pusă acestui învăţămînt de marele pedagog David Emmanuel". Şi aceeaşi recunoştinţă i-au purtat-o cele 46 de serii de ingineri cărora le-a format gîndirea matematică la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele (devenită după 1920 Şcoala Politehnică) din Bucureşti.
Scund, cu o frunte foarte boltită, avea nişte ochi reflectînd o infinită bunătate, ochi care se ascundeau parcă dedesubtul unor sprîncene stufoase; toată făptura sa iradia puternic o umanitate desăvîrşită. Aşa l-a zugrăvit un discipol al său care avea să devină preşedinte al Academiei R.S.R.: matematicianul Miron Nicolescu.
Născut la Bucureşti, ca fiu al unui meseriaş tîmplar, a urmat liceul în Capitală, întreţinîndu-se din meditaţii. Cu banii strînşi tot din meditaţii, a plecat la Paris, unde şi-a susţinut mai întîi licenţa în matematică (1876) şi fizică (1877), apoi doctoratul în matematici (1879), cu o teză de răsunet. întors în ţară (deşi i se oferise să rămînă în străinătate, într-o funcţie universitară), şi-a început prodigioasa carieră didactică, predînd la diferite şcoli civile şi militare. La Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti a fost profesor de algebră superioară şi teoria funcţiilor aproape jumătate de veac (1882—1928), dovedind calităţi didactice excepţionale şi elaborînd un curs de o clasică limpezime şi de o sistematizare superioară: Lecţiuni de teoria juncţiilor (2 volume, 1924 şi 1927). A fost ales preşedinte de onoare al Primului Congres al matematicienilor români (Cluj, 1929) şi membru de onoare al Academiei Române (1936).
Cu toate acestea, lista de lucrări a acestui „mare şi rodnic înfăptuitor", cum îl numea matematicianul Simion Stoilow, nu este lungă (14 scrieri), doar două dintre ele — teza sa de doctorat şi amintitul curs — prezentînd o valoare deosebită. Aceasta deoarece, odată revenit în patrie de la studii, David Emmanuel şi-a sacrificat propria carieră de creaţie, pentru a se consacra trup şi suflet muncii de dascăl, modernizării învăţămîntului matematic superior în România, formării de cercetători în specialitatea sa, activînd în cadrul a numeroase instituţii de învăţămînt şi predînd pretutindeni cursuri exemplare, îmbogăţite şi perfecţionate an de an. Pe drept cuvînt scria academicianul Gheorghe Mihoc că D. Emmanuel este „întemeietorul şcolii matematice moderne din ţara noastră".Dar nimic n-ar fi mai greşit decît să-l considerăm pe „tata David", cum îl porecliseră studenţii, drept un specialist îngust. Era un om de o vastă cultură clasică şi umanistă, iar cursul său era presărat de dictoane latine şi alte cuvinte de înţelepciune sau vorbe de duh.Indemna pe studenţi să se adape nu numai din tezaurul ştiinţei, dar şi din tezaurul artei şi literaturii. într-un rînd, cînd mărginirea unui student l-a supărat, l-a întrebat ce cărţi citeşte, iar aflînd un bilanţ foarte sărac, i-a împrumutat a doua zi „Faust" de Goethe.
|
| |
|
|
ortografie alternativă:
Emmanuel, David
|
| |
|
|
|
Curriculum vitae
|
|
|
* 1854
|
Bucureşti, Romania
|
nǎscut
|
|
1876
|
Paris
|
Degree in mathematics
|
|
1877
|
Paris
|
Degree in physics
|
|
1879
|
Bucureşti
|
Ph.D.
|
|
1882 - 1928
|
Bucuresti
|
Prefessor
|
|
† 1941
|
Bucureşti, Romania
|
mort
|
|
|
Newsletter
DMG-Lib
Europeana
