 Click pentru a mări
|
Romanian engineer and physicist
Victor Marian, regretatul istoric al fizicii româneşti, îl descria pe inginerul-fizician Augustin Maior ca pe un om comunicativ, simpatic, plin de dinamism, foarte iubit de studenţi. La aceasta se adăuga atracţia pe care o exercita asupra celor din preajma lui prin cultura sa enciclopedică. în analele ştiinţei mondiale, A. Maior este însă un mare nedreptăţit. Creator necontestat al telefoniei multiple (care asigură transmiterea mai multor convorbiri pe acelaşi circuit), moment de răscruce al dezvoltării telecomunicaţiilor moderne, aportul lui este în mod sistematic omis sau minimalizat în lucrările de specialitate, prioritatea sa fiind atribuită unui inventator ulterior.
Dar să vedem cine a fost acest vrednic fiu al Ardealului. S-a născut la Reghin, ca fiu de învăţător şi a urmat liceul în oraşul natal, la Tg. Mureş şi la Budapesta, elaborînd încă în anii de şcoală o lucrare originală de electrotehnică. A absolvit ca inginer Şcoala Politehnică din Budapesta (1905), dar în acelaşi timp a audiat cursuri de fizică şi matematică la Viena, Miinchen şi Gottingen („student particular"), luînd cunoştinţă de marile cuceriri ale începutului de secol, de la mecanica cuantică a lui Planck şi pînă la teoria relativităţii a lui Einstein.
In anul 1905, Augustin Maior este angajat ca inginer în Laboratorul de electricitate al Direcţiei Generale a Poştelor din Budapesta. După primul război mondial, a fost pentru scurt timp (1919—1920) director general al Poştelor, Telegrafului şi Telefonului din Transilvania şi conducătorul primei Şcoli de Telegraf şi Telefon din provincia reunită cu Ţara în 1913. Devine în acelaşi timp, pentru multe decenii, profesor de fizică teoretică la Universitatea din Cluj (1920—1956), numit la cea dintîi catedră de această specialitate din România.
In primii ani ai veacului nostru, telefonia se afla într-o expansiune considerabilă, dar reţeaua existentă nu putea face faţă necesităţilor tot mai mari ale telecomunicaţiilor. Direcţia în care s-au îndreptat cercetările pentru mărirea capacităţii transmisiilor a fost aceea a telefoniei multiple, însă rezultatele obţinute erau nesatisfăcătoare. După multe încercări a diferiţi specialişti, nereuşite sau numai parţial izbutite, cel dintîi care a fundamentat teoretic noul sistem şi a realizat o staţie operaţională, folosind curenţi purtători alternativi de înaltă frecvenţă, a fost inginerul şi fizicianul român Augustin Maior. în 1906, el izbuteşte să transmită mai întîi două, apoi cinci convorbiri, pe acelaşi circuit telefonic, pe o linie lungă de 15 kilometri. în 1907, publică rezultatele sale şi schema instalaţiei de telefonie multiplă în cea mai cunoscută revistă de specialitate a vremii („ElektrotechnischeZeitschrift" — E.T.Z.), iar în anul următor prezintă o comunicare corespunzătoare la prima Conferinţă a Inginerilor P.T.T. Cu toate acestea, revista engleză „The Electrician" din martie 1911, ca şi alte publicaţii, atribuie inventarea telefoniei multiple maiorului american George Owen Squier, care realizase, la patru ani după Maior, în 1910, un alt sistem de telefonie multiplă, mai rudimentar, cu ajutorul căruia transmitea numai două convorbiri telefonice şi acestea pe un cablu cu mult mai scurt; Squier izbuteşte, scurt timp după aceea, să industrializeze şi să comercializeze noua tehnologie.
Să mai amintim, pe lîngă invenţia sa capitală, că A. Maior are contribuţii ştiinţifice în electrotehnică, teoria relativităţii, termodinamica radiaţiilor. A preconizat de timpuriu transmiterea energiei electrice la distanţe mari prin curenţi de înaltă frecvenţă, iar în teoria cuantică a introdus o nouă funcţie, denumită „cvasientropică".
|
| |
|
|
ortografie alternativă:
Maior, Augustin
|
| |
|
|
|
Curriculum vitae
|
|
|
* 1822
|
Reghin, Romania
|
nǎscut
|
|
1905
|
Budapest
|
Engineer
|
|
† 1964
|
|
mort
|
|
|
Newsletter
DMG-Lib
Europeana
