|
Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti este cea mai veche şi prestigioasă şcoală de ingineri din România
Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti este cea mai veche şi prestigioasă şcoală de ingineri din România. Tradiţiile ei sunt legate de înfiinţarea, în anul 1818, de către Gheorghe Lazăr, a primei Şcoli tehnice superioare cu predare în limba română la mânastirea Sfântul Sava din Bucureşti, care în anul 1832 este reorganizată în Colegiul de la Sfantul Sava.
La 1 octombrie 1864, a fost înfiinţată "Şcoala de Poduri şi Şosele, Mine şi Arhitectură", care la 30 octombrie 1867 devine "Şcoala de Poduri, Şosele şi Mine" cu durata studiilor de 5 ani. Sub conducerea lui Gheorghe Duca, la 1 aprilie 1881, instituţia capătă o nouă structură sub denumirea de "Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele", iar la 10 iunie 1920 a fost înfiinţată Şcoala Politehnică din Bucureşti, având patru secţii: Electromecanică, Construcţii, Mine şi Metalurgie, Secţia Industrială.
Din noiembrie 1920 denumirea se schimbă în POLITEHNICA din Bucureşti.
La data de 3 august 1948 a fost înfiinţat Institutul Politehnic din Bucureşti, care cuprindea iniţial 4 facultăţi şi în care, din 1950, au aparut majoritatea facultăţilor actuale. În baza rezoluţiei Senatului din noiembrie 1992, Institutul Politehnic din Bucureşti a devenit Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti.
În momentul de faţă, Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti are în componenţă 15 facultăţi distincte (Inginerie Electrică; Energetică; Automatică şi Calculatoare; Electronică; Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei; Inginerie Mecanică şi Mecatronică; Ingineria şi Managementul Sistemelor Tehnologice; Ingineria Sistemelor Biotehnice; Transporturi; Inginerie Aerospaţială; Ştiinţa şi Ingineria Materialelor; Chimie Aplicată şi Ştiinta Materialelor; Inginerie în Limbi Străine; Ştiinţe Aplicate; Inginerie Medicală; Antreprenoriat, Ingineria şi Managementul Afacerilor) şi 40 de centre de cercetare.
|
| |
|
|
ortografie alternativă:
POLITEHNICA University of Bucharest, UPB
|
| |
|
|
|
History
|
|
|
* 1818
|
Bucharest
|
Infiintarea de către Gheorghe Lazăr, a primei Şcoli tehnice superioare cu predare în limba româna la manastirea Sfântul Sava din Bucureşti
|
|
1832
|
Bucharest
|
Şcoala tehnică este reorganizată în Colegiul de la Sfantul Sava
|
|
1864
|
Bucharest
|
A fost înfiinţată "Şcoala de Poduri şi Sosele, Mine şi Arhitectură", care la 30 octombrie 1867 devine "Şcoala de Poduri, Sosele şi Mine" cu durata studiilor de 5 ani.
|
|
1881
|
Bucharest
|
Institutia capată o noua structură sub denumirea de "Şcoala Nationala de Poduri şi Sosele"
|
|
1913
|
Bucharest
|
Infinţarea unei şcoli de electricieni, transformată apoi în Institutul Electrotehnic, pe langă Universitatea din Bucureşti
|
|
1920
|
Bucharest
|
A fost înfiintată Şcoala Politehnica din Bucureşti, având patru secţii: Electromecanica, Construcţii, Mine şi Metalurgie, Secţia Industrială
|
|
1924
|
Bucharest
|
A fost înfiinţată specializarea Telefonie-Telegrafie în cadrul Facultăţii Electromecanice
|
|
1938
|
Bucharest
|
Aapare "Legea pentru exercitarea profesiei de inginer şi înfiintarea Colegiului Inginerilor" ; în acest context, în cadrul Scolii Politehnice ia nastere Facultatea de Chimie Industriala
|
|
1948
|
Bucharest
|
A fost înfiinţat Institutul Politehnic din Bucureşti, care cuprindea 4 facultăţi (Electrotehnică, Mecanică, Chimie Industrială, Textile)
|
|
1950
|
Bucharest
|
Au aparut majoritatea facultăţilor actuale
|
|
1992
|
Bucharest
|
În baza rezolutiei Senatului, Institutul Politehnic din Bucureşti a devenit Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti.
|
|
|