spre pagina principală a DMG-Lib
Acasă  · Harta site-ului  · Contact  ·

Căutare avansată   Căutare mecanism

Barbu, Ion (1895 - 1961)

Click pentru a măriClick pentru a mări
 
Matematician roman

„Există undeva, în domeniul geometriei, un loc luminos unde se întîlneşte cu poezia [. ..] Ca şi în geometrie, înţeleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existenţă."
Aşa scria marele poet Ion Barbu, pseudonimul literar al matematicianului Dan Barbilian. Intr-adevăr, toţi acei care l-au cunoscut pe matematicianul Dan Barbilian au rămas impresionaţi de profunzimea raţionamentului său matematic, de puterea intuiţiei sale ştiinţifice, de aria întinsă a preocupărilor sale, care cuprindea atît geometria proiectivă cît şi algebra modernă, axiomatizarea matematicii, dar şi a mecanicii.
Lecţiile sale, ţinute în amfiteatrul „Spiru Haret" al Facultăţii de Matematică de la Universitatea din Bucureşti erau, de fiecare dată, remarcabile creaţii, în sensul cel mai adevărat al noţiunii: profesorul cu plete de poet şi cu ochi vii, profunzi, crea, în faţa studenţilor, universuri strălucitoare ale raţionamentului, iar auditoriul, uimit, îl urmărea în lumea fascinantă a matematicii pure. Nu mai puţin captivaţi erau şi literaţii care beneficiau de vraja personalităţii sale unice. Iar azi, cu mult mai mulţi sînt acei care citesc şi recitesc versurile poetului Ion Barbu - unul dintre cei trei mari „B" ai poeziei interbelice (Lucian Blaga, Ion Barbu, George Bacovia). Istoria culturii umane nu prezintă decît foarte puţine cazuri de mari poeţi care în acelaşi timp să fi fost şi mari oameni de ştiinţă. Să-1 amintim pe ilustrul matematician -poet persan medieval Omar Khayyam. Dan Barbilian poate fi considerat în filiaţia acestuia.
Născut în 1895 la Cîmpulung-Muscel (ca fiu al unui judecător), a început acolo şi cursurile şcolii primare. Urmîndu-şi părinţii care, după necesităţile serviciului, trebuiau să schimbe adesea domiciliul, tînărul elev frecventează şcoli din diferite oraşe (remarcat încă din liceu de Gh. Ţiţeica, la un concurs al „Gazetei matematice"), pentru ca primul război mondial să marcheze apoi o întrerupere a şcolarităţii, el participînd la războiul din 1916-1918.
Matematica şi poezia îl atrag deopotrivă. Urmează pînă la urmă matematicile şi îşi ia ulterior doctoratul în matematici (1929), cultivînd, simultan, o poezie de o factură cu totul nouă. Se impune pe plan beletristic prin volumul Joc secund, placheta După melci, ca şi printr-o serie de scrieri în proză, unele de polemică literară, altele cu interesante consideraţii asupra matematicii. Timp de cîţiva ani a predat matematica în învăţămîntul secundar, la Giurgiu şi Bucureşti (1925-1929), dar încă din 1926 îşi începe cariera în învăţămîntul superior din Bucureşti, predînd geometria, algebra, teoria numerelor, teoria grupurilor, axiomatica şi ţinînd prelegeri la universităţi din Austria şi Germania. De asemenea a participat la numeroase manifestări ştiinţifice internaţionale. Moştenirea sa matematică cuprinde, în primul rînd, crearea unei şcoli de gîndire orientată spre ceea ce am putea numi matematica secolului nostru, în care axiomatica ocupă un loc de seamă. Savantul Barbilian a introdus în ştiinţă noi concepte, denumite, pe drept cuvînt, spaţii Barbilian.
Fără nici o îndoială, poetul Ion Barbu a rămas în istoria literaturii române, la fel după cum Dan Barbilian a intrat în istoria ştiinţei mondiale. Cu toate acestea a scris: „Mă stimez mai mult ca practician al matematicilor şi prea puţin ca poet, şi numai atât cât poezia aminteşte de geometrie". Poate e o dovadă de modestie literară, căci pentru posteritate el este la fel de mare şi ca matematician şi ca poet.
   
ortografie alternativă:
Barbu, Ion
   
Curriculum vitae  
* 1895 Campulung-Muscel nǎscut
1926 Bucuresti
† 1961 Bucuresti mort
Collections
Raţionalizarea cca, 1920-1950
Imagini
 
Barbu Ion
Click pentru a mări
Permanent links
DMG-Lib FaviconDMG-Lib https://www.dmg-lib.org/dmglib/handler?biogr=17192004
Europeana FaviconEuropeana  http://www.europeana.eu/portal/record/2020801/dmglib_handler_biogr_17192004.html
nach oben sus
×